Le-am întins pe birou în fața mea ca pe un evantai, simbol al feminității, deschiderii, al eleganței, și fiecare părea că dezvăluie un pliu al destinului unui om care m-a cucerit și m-a uimit de la prima noastră întâlnire cu mulți ani în urmă. Cărțile Veronicăi Pavel Lerner. Mi le-a dăruit de curând cu generozitate, cu dedicații calde, porți înspre frumusețea în care crede cu sfințenie. Ordinea în care le-am citit a fost instinctivă, dar nu întâmplătoare. Oameni, repere, mărturii , Miniaturi de dincolo de Ocean , N. Steinhardt în care spui că nu crezi , Dialoguri fără granițe (cu Nicolae Băciuț, despre poezie) ca să rămân îndelung în poezia ei - Neterminatele secunde , Frumosului deschisă poartă . Am dat peste evocări tandre ale oamenilor de care a fost înconjurată, ale vremurilor trăite, ale locurilor ce s-au numit pe rând acasă. Mărturii emoționante, pline de sinceritate ale unui om ce vede un rost în toate și se îmbogățește cu fiecare întâlnire și experiență. M-a captivat lumea ei....