Aritmii - Visul

Azi noapte m-am dus în vizită la apartamentul părinților mei din B. Ancora mea eternă. Pe tocul ușii se cățăra un trandafir roz, plin de flori, cu unele crengi căzând liber peste ușă ca un arc. M-am gândit că trebuie să fie artificial, dar cu fiecare clipit de ochi se desprindea câte o petală și stătea suspendată o vreme, cât o privire. Fiecare lăsa în urmă un fir parfumat ce dansa hipnotic pe muzica adolescenței mele, încă vie în auzul meu. Peretele dintre bucătărie și camera de zi era făcut din spirale inegale de metal roșu și negru de-a lungul cărora se întindeau plante agățătoare cu frunze mărunte, verde crud. Mă minunam ce modernă și romantică în același timp devenise casa mea locuită de altcineva. 

Deși părea că mai am doar câteva trepte, nu era atât de simplu de ajuns. La etajul al treilea am dat peste o saltea ce bloca scara. În spatele ei, o canapea. M-am așezat cu gândul să fac o poză. În cadru au apărut două chipuri de copii, un băiețel și o fată mai măricică. Mi-am dat seama că erau frați după tunsoarea identică, băiețească, neașteptat de scurtă. Fetița s-a încruntat la mine și m-a întrebat ce caut acolo. I-am răspuns că am locuit la etajul patru. Mi-a făcut semn să calc peste saltea și să urc. Băiatul m-a urmat protector. I-am spus că locuiesc acolo de 55 de ani. Ce mi-o fi venit să spun asta? Mă privea plin de compasiune cum stăteam în fața ușii închise. Trandafirii dispăruseră și am observat că peretele era incomplet. Era un spațiu gol atât sub ușă, cât și sub tavan. Holul se umplu de lumina aurie ce ieșea prin fantele acelea unindu-se în jurul nostru cu lumina albă dinspre ferestrele uriașe de pe casa scării.

La un moment dat s-au auzit pași apropiindu-se și am înlemnit amândoi. Nu știam ce vom spune dacă se întorceau noii locatari. Adevărul. Că acela e turnul meu de fildeș. Că visele, bucuriile, lacrimile, râsetele, amintirile mele sunt toate lipite de pereți, sub stratul zugrăvelii noi. Că mă atrag ca un magnet. Că am vârsta băiatului de lângă mine și alerg pe scări bucuroasă sau tristă, nerăbdătoare să ajung în camera mea din colț, sanctuarul absolut păzit cu strășnicie și devotament de părinții mei. Știu exact țârâitul melodic al soneriei, clinchetul yalei, bucuria mamei de a mă vedea acasă, a mea de a fi în siguranță.

La capul scării au apărut doi băieței urmați de o doamnă. Nimic neobișnuit în faptul că unul arăta ca Nathan, băiatul blond de la capătul străzii mele actuale de care se îndrăgostise nebunește în timpul grădiniței fata mea mare, și celălalt ca Mina, egipteanul de vis-à-vis, cu părul lui negru cârlionțat și zâmbetul nelipsit. Nimic neobișnuit nici în faptul că femeia semăna flagrant cu mine așa cum mi-aș dori să am curaj să fiu. Cu părul alb tuns scurt, zveltă în rochia de lână albastră fără mâneci, cu brațul plin de brățări. Ne-au privit discret și au dispărut în apartamentul din dreapta.

Nu m-am putut abține și m-am aplecat să mă uit pe sub ușă. Cineva stătea pup, cu capul aplecat să ne privească. Am zbughit-o pe scări în jos cu băiatul după mine. Părea că tot ce voia era să mă urmeze. Ploua mărunt a toamnă când am ieșit din bloc. Purtam pelerine de ploaie și nu am deschis umbrela pe care vedeam că o am în brațe, deasupra unei cutii mari pe care o căram fără dificultate. Cărțile mele din apartament. Am început să mă simt stingheră cu băiatul alături fără să ne spunem nimic. L-am întrebat cum îl cheamă și a mormăit ceva. N-am putut să înțeleg clar dacă spusese Luke sau Luca. Mă pregăteam să îi spun că mă cheamă Lili. Simplu. Așa mi se părea că ar trebui să îi spun, să nu îl încurc cu un nume inutil de lung. Doar că nu m-a întrebat nimic. Nu mi-a spus nici dacă merge la Generală 1, școala mea pe lângă care tocmai treceam la care mama mea visa să ajung profesoară. Să vin acasă cu brațul plin de flori la 15 septembrie. Îmi dădeam seama că e aiurea să îl întreb despre profesorii de pe vremea mea. Îl irita profund curiozitatea mea, așa că am mers alături în tăcere prin orașul adormit până dimineața. 

Neobișnuit e doar faptul că nu m-am trezit în patul cu așternuturi apretate din apartamentul pe care m-am dus să-l vizitez.