Azi noapte m-am dus în vizită la apartamentul părinților mei din B. Ancora mea eternă. Pe tocul ușii se cățăra un trandafir roz, plin de flori, cu unele crengi căzând liber peste ușă ca un arc. M-am gândit că trebuie să fie artificial, dar cu fiecare clipit de ochi se desprindea câte o petală și stătea suspendată o vreme, cât o privire. Fiecare lăsa în urmă un fir parfumat ce dansa hipnotic pe muzica adolescenței mele, încă vie în auzul meu. Peretele dintre bucătărie și camera de zi era făcut din spirale inegale de metal roșu și negru de-a lungul cărora se întindeau plante agățătoare cu frunze mărunte, verde crud. Mă minunam ce modernă și romantică în același timp devenise casa mea locuită de altcineva. Deși părea că mai am doar câteva trepte, nu era atât de simplu de ajuns. La etajul al treilea am dat peste o saltea ce bloca scara. În spatele ei, o canapea. M-am așezat cu gândul să fac o poză. În cadru au apărut două chipuri de copii, un băiețel și o fată mai măricică. Mi-am dat ...