”Într-o noapte, intră în locuința judelui Thomas Werner un ungur cu un singur ochi și îl tăie cu sabia și îi spintecă un picior. Nefericitul a fost prins fofilându-se pe lângă Poarta Broaștelor, tot încercând să fugă din cetate. A fost executat a doua zi în Markplaz, prin decapitare.” (5) Așa începe, à la Games of Thrones , deloc pentru inimile slabe, cartea Ioanei Bradea Înalt este numele tău (Humanitas, 2017) răvășind din start idealizatele reverii medievale din tinerețea mea în care băteam zilnic dalele aceluiași burg. E greu de crezut că un loc ce-și poartă pe picioare istoria te poate lăsa nemișcat, neafectat de murmurul trecutului ce schimbă compoziția însăși a aerului din jur. Mulți călătoresc spre astfel de experiențe, iar când îți e dat să trăiești într-un astfel de loc ești modelat interior, fără să știi, de greutatea, de responsabilitatea lui. Mi-am imaginat și eu povești misterioase inspirate de pașnicul, mic (pe atunci) oraș ardelenesc ce-și întindea existența cu mu...