Dantelăresc răbdător printre gânduri, printre amintiri, printre vise încercând să găsesc în ele spaime feminine ale îmbătrânirii, ale pierderii frumuseții, clasica depresie știind că poate s-au adunat mai mulți ani în urmă decât au rămas înainte. Deschid sertare înțepenite așteptând să iasă fuioare de regrete, de amare deziluzii, remușcări, dezamăgiri, căderi fără speranță. Mă simt pregătită să înfrunt primenitor tot bagajul crizei vârstei care se apropie, mă supun deliberat curățeniei de primăvară, dispusă să văd praful de sub pat, cuptorul ars, geamurile stropite. Mă trezesc cam șifonată, cu articulațiile amorțite la ciripiturile fetelor, dar la timp să particip la ritualul nostru de fiecare dimineață de a-i face cu mâna din geam lui A. când pleacă la serviciu. Mă trezesc zâmbind la gândul că facem asta de atâția ani și n-am lipsi în nici o dimineață. Mă trezesc iubindu-mi ridurile care încep să se adâncească în jurul ochilor, că-mi par rezultatul concentrării, efortului de ...