Trăiesc în ritmul faldurilor rochiței de balet a Annei. Se învârt roz, transparente pe muzica baletelor lui Tchaicovski și nu-mi pot lua ochii de la ele. Și e atâta chemare în ele, chemare spre acea incredibilă stare de deplină libertate a mișcării. Se mișcă grațios, urmând muzica și e atâta bucurie în tremurul lor de parcă s-ar învârti pe Broadway sau pe scena Scalei din Milano. Se învolburează la salturi și piruete și-mi pare că au mândria rochiei cu totul altei Anne, celebre, legendare. Apoi se prăbușesc ostenite asemeni Aurorei ce cade în somnu-i adânc și vrăjit.
Trăiesc în ritmul clinchetelor Alexandrei, răsunând de la primele raze de soare cu: "Ai, mama, ai mama, mine go!", la "Ai, mama, Anna, papa!" sau "Apa, mama!/ Mama, chichi!/ "Tico!"/ Nu nani, mama, Anna, nu nani!/ "Go, mama!, Ai, mama!"/ "Inta, mama! Aier!"/ "Gata, mama!"/ "Cata, mama!"/ "Aa, mama!/ "Bai, mama!" etc. etc. [În traducere liberă: Hai, mama la mine și ia-mă din pat. Hai, mama, jos la Anna și la mâncare. Vreau apă, mama. Mama, vreau biscuiți sau codițe în păr (chichi). Vreau să mă uit la Dora (Tico). Nu vreau să mă culc, vreau să stau cu Anna. Hai să mergem afară, mama. Hinta, mama. Higher!, Gata, mama, vreau jos. Hai să citim din carte, mama. Dă-mă cu gel pentru dințișori și eu fac Aa!, mama. Mă culc în sfârșit, mama, poți să pleci.] Și e atâta voioșie în glasu-i, atâta veselie în gesturi. Aștept fiecare nouă încercare ca pe o improvizație melodică, ca pe o cucerire a portativului, și sare între tonuri, semitonuri și octave cu candoarea-i blondă și licăririle din rotundurile cafenii. Se cufundă apoi în liniștea admirației unei pietricele de pe stradă, a păpădiilor din iarba ori a viselor ce mijesc în colțul ochilor adormiți.
Trăiesc între prințese, dragoni, monștri prietenoși, prinți, cățeluși, bebeluși, castele, căluți...; fac și desfac scenarii dramatizate voluntar de (toate) cele mai bune prietene ale fetelor venite în vizită; zbor printre nori și mă scufund cu submarinul; mânuiesc cu tot mai multă dibăcie păpușile în teatrul lor; merg la baluri, petreceri și ceaiuri în diverse ipostaze; mă aventurez în expediții prin junglă, mă apropii sfios de Zâna Apelor din Lacul Fermecat (și-i sunt recunoscătoare Annei că nu intră în apa în care a intrat fetița care s-a transformat în Zâna Apelor); ... cresc și descresc în ani și importanță după mișcările lor sufletești, supusă fatal și irevocabil forței lor gravitaționale.
Trăiesc sub privirile lor rugătoare și îndrăznețe, între brațele lor întinse, la limita revoltei și cumințeniei lor, cu toți receptorii materni în alertă la fiecare tresărire a lor, în continua beatitudine a miracolului de a fi în preajma lor, din inepuizabila lor generozitate și dragoste.
Trăiesc în ritmul clinchetelor Alexandrei, răsunând de la primele raze de soare cu: "Ai, mama, ai mama, mine go!", la "Ai, mama, Anna, papa!" sau "Apa, mama!/ Mama, chichi!/ "Tico!"/ Nu nani, mama, Anna, nu nani!/ "Go, mama!, Ai, mama!"/ "Inta, mama! Aier!"/ "Gata, mama!"/ "Cata, mama!"/ "Aa, mama!/ "Bai, mama!" etc. etc. [În traducere liberă: Hai, mama la mine și ia-mă din pat. Hai, mama, jos la Anna și la mâncare. Vreau apă, mama. Mama, vreau biscuiți sau codițe în păr (chichi). Vreau să mă uit la Dora (Tico). Nu vreau să mă culc, vreau să stau cu Anna. Hai să mergem afară, mama. Hinta, mama. Higher!, Gata, mama, vreau jos. Hai să citim din carte, mama. Dă-mă cu gel pentru dințișori și eu fac Aa!, mama. Mă culc în sfârșit, mama, poți să pleci.] Și e atâta voioșie în glasu-i, atâta veselie în gesturi. Aștept fiecare nouă încercare ca pe o improvizație melodică, ca pe o cucerire a portativului, și sare între tonuri, semitonuri și octave cu candoarea-i blondă și licăririle din rotundurile cafenii. Se cufundă apoi în liniștea admirației unei pietricele de pe stradă, a păpădiilor din iarba ori a viselor ce mijesc în colțul ochilor adormiți.
Trăiesc între prințese, dragoni, monștri prietenoși, prinți, cățeluși, bebeluși, castele, căluți...; fac și desfac scenarii dramatizate voluntar de (toate) cele mai bune prietene ale fetelor venite în vizită; zbor printre nori și mă scufund cu submarinul; mânuiesc cu tot mai multă dibăcie păpușile în teatrul lor; merg la baluri, petreceri și ceaiuri în diverse ipostaze; mă aventurez în expediții prin junglă, mă apropii sfios de Zâna Apelor din Lacul Fermecat (și-i sunt recunoscătoare Annei că nu intră în apa în care a intrat fetița care s-a transformat în Zâna Apelor); ... cresc și descresc în ani și importanță după mișcările lor sufletești, supusă fatal și irevocabil forței lor gravitaționale.
Trăiesc sub privirile lor rugătoare și îndrăznețe, între brațele lor întinse, la limita revoltei și cumințeniei lor, cu toți receptorii materni în alertă la fiecare tresărire a lor, în continua beatitudine a miracolului de a fi în preajma lor, din inepuizabila lor generozitate și dragoste.
Comments
Post a Comment