Orânduirile de orice fel vin şi trec oricât de implacabile ar părea, domniile şi imperiile înfloresc şi pier oricât de puternice, de imbatabile ar fi la un moment dat, dar ceea ce rămâne, chiar dacă neconsemnat de istorie sunt visele, lacrimile, speranţele, suferinţele, bucuriile celor neştiuţi. Acestea se conservă parcă asemeni energiei şi trec dincolo de vremuri în universul „paralel” al imaginaţiei, tradiţiei sau credinţei, în universul interior al fiecăruia, îmbogăţindu-l. Memorii ancestrale şi inovaţii moderne se vor combina mai mult sau mai puţin original în imaginarul nostru definind valorile fiecăruia dintre noi şi dându-ne repere în pribegia noastră în căutarea fericirii. Şi ori pe unde trece acest drum, vreau să cred că nimeni şi nimic nu ne poate lua frumuseţea acestei căutări. Că este aşa o dovedeşte şi nelipsita prezenţă a lui Moş Crăciun în viaţa noastră. [A rezistat decreştinatului, dar totuşi legendarului Moş Gerilă şi cred că-i rezistă şi aspect...