Îmi pare un lucru cu adevărat anevoios să scrii despre artiştii contemporani, mai ales despre cei pe care ai avut ocazia să-i întâlneşti, fie şi numai în treacăt, când orice cuvânt aşternut pe hârtie devine o piatră de încercare pentru îndrăzneţ. Ai putea greşi la fiecare idee, ai putea supăra cu fiecare gând sau pur şi simplu ai putea să nu înţelegi nimic şi să ţi se pună în faţă, fără şovăire, această limitare. Nici faptul că vrei să scrii frumos, laudativ nu este de fiecare dată o bună circumstanţă atenuantă, mai cu seamă la artiştii care merită din plin aprecierea. La ce-ai mai spune şi tu a n-a oară evidenţa? Totul se complică iremediabil când se mai ridică şi întrebarea pentru cine scrii: pentru artist, pentru tine, pentru ceilalţi? O faci, în ultimă analiză, în proporţii diferite pentru fiecare, dar probabil singurul căruia îi va plăcea rezultatul vei fi tu însuţi sau nici măcar tu. Cu toate aceste riscuri, sau poate tocmai din cauza lor, uneori această aventură devin...