Trei seri de martie în 1992, în preajma aniversării lui Mircea Eliade, în atelierul sculptorului Ion Marcu din Timişoara, în mijlocul unui grup de tineri, s-a aflat domnul Mircea Handoca, cel care cu asiduitate a restituit cititorilor români cele mai multe lucrări ale lui Mircea Eliade. A povestit atunci despre generaţia interbelică spre care ne îndreptam privirile şi speranţele de a găsi răspunsuri pentru criza de identitate şi de modele pe care o simţeam după 1989. Am selectat, nu fără dificultate, câteva fragmente din mărturisirile de atunci, multe inedite şi acum, referitoare la personalitatea lui Mircea Eliade, a celor din preajma (în sensul larg al cuvîntului) sa, actualizând, prin evocare şi implicita comparaţie pe care o provoacă, o generaţie încă prea puţin cunoscută. „Eu am studiat opera lui Mircea Eliade fără nici o perspectivă, făceam meditaţii cu copiii când din banii de salariu nu puteam să pun deoparte; o prefaţă şi un articol erau plătite infim, 100-150 ...