"Luceşte pe ceruri/ O stea călătorului." (Mihai Eminescu, Colinde, colinde) Înrădăcinat arhetipal, imaginarul pământurilor perfecte, binecuvântate sau izbăvitoare a pus pe drumuri popoare, eroi sau pribegi căutând Câmpiile elizee, Dacia hiperboreană, Raiul de pe pământ. Omul modern cu aceleaşi aspiraţii, doar demistificat, uneori, şi-a luat dreptul de a-şi căuta fericirea în orice ţară care aproximează Idealul dorit. Îşi spune şi i se spune Emigrant (în româneşte, un neologism francez, dar cu rădăcini mult mai vechi în latină), adică cel strămutat (definitiv) dintr-un pământ în altul. Chiar în limba română recunoaştem rădăcina (a) migra şi câmpul semantic se lărgeşte (popoare, animale ce nu-şi găsesc liniştea într-un singur loc) incluzând aventura (veşnicei) călătorii. CĂLĂTORIA O stare experimentală la care te supui ca la o nebunie frumoasă, ca orice încercare de cunoaştere nemijlocită; O stare preînchipuită a cărei ipoteză este drumul sub semnul hazardului, al accide...