Există o maternitate de toate zilele și una de Ziua Mamei. Pentru mine o prefer pe cea dintâi, pentru mama mea pe cea din urmă. Ea, icoană, Eu, tablou impressionist cu realismul lui punctiform. *** Mamele se nasc și cresc odată cu copiii lor. Ațipesc în murmurul propriilor cântece de leagăn și visează cu noii născuți lapte și miere, ori poate fluturi albaștri și zâne; locuiesc în castele de cuburi sau palate de cleștar admirându-și copiii ce duc eroice lupte cu balauri sau mai modernii transformărși. Își pierd uzul rațiunii pe când dau de adolescență și se minunează de profunzimea anilor maturității. Nu de puține ori sunt grămezi de vârste, unele peste altele, poate mai puțin propria vârstă. De îmbătrânit îmbătrânesc pe cont propriu mustăcind la vederea copiilor de ieri deveniți părinții de azi, ce se nasc și cresc odată cu… *** De la primul plâns inevitabil și așteptat al puiului, mamele se transformă în izvoare tăcute de lacrimi. Cel mai adesea, adună răbdătoare ochiuri de apă subter...