Una dintre puținele fotografii pe care le am din copilărie mă arată cu uniforma cam scurtă (doar crescusem ceva de la începutul școlii) la serbarea de sfârșit de an a clasei înTâi. După bunul obicei al vremii, le dovedeam părinților, așezați cuminți și răbdători în bănci, cât de bine stăpâneam cu toții alfabetul. Eu mă nimerisem să fiu litera T. Nu mai țin minte desigur ce declamam cu atât paTos, de-mi tremurau panglicile mari și albe din părul lung prins în două cozi, dar nu păream să am vreo eziTare în a-mi juca rolul. La un moment dat deveneam cuvinte, ne înșiram ca la jocul de scrabble și ”scriam”... Mă gândeam că valoarea-ți creștea pe măsură ce apăreai în cât mai multe și mă minunam că litera mea era ca o balanță în atâtea dintre ele. Cel mai bine m-am simțit în cuvântul paTrie. T-ul meu trona cu mândrie în mijlocul rândului și mă uitam în stânga și-n dreapta să văd dacă toți colegii mei erau aliniați și dacă au același senTiment de măreție. Cine ar fi crezut atunci că poți sta...